Posts Tagged ‘romana’

Chirita in provintie
Vasile Alecsandri

Născut 21 iulie 1821 Bacău Decedat 22 august 1890 Mircesti, judetul Iasi director al teatrului din Iasi impreuna cu C.Negruzzi si M.Kogalniceanu, colaborator la Dacia literara si Foaie stiintifica si literara (Propasirea), redactor si proprietar al Romaniei literare. A luat parte la miscarea revolutionara de la 1848 in Moldova, redactand unul dintre documentele ei programatice (Protestatie in numele Moldovei, a omenirei si a lui Dumnezeu) si a petrecut un an in exil in Franta. Intors in tara ia parte la luptele pentru Unirea Principatelor, se numara printre devotatii lui Al. I.Cuza, fiind numit deputat si ministru in mai multe randuri. Isi sfarseste viata ca ambasador la Paris. Se stinge din viata la data de 22 august 1890 si este inmormantat la Mircesti.
Debuteaza cu nuvela Buchetiera de la Florenta in Dacia literara (1840) Citește în continuare »

In gradina

de George Bacovia

Scartaie toamna din crengi ostenite
Pe garduri batrane, pe stresini de lemn,
Si frunzele cad ca un sinistru semn
In linistea gradinii adormite.

O palida fata cu gesturi grabite
Asteapta pe noul amor…
Pe cand, discordant si infiorator,
Scartaie toamna din crengi ostenite.

Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu ; despre manierismul estetic definind atmosfera cunoscuta în istoria literara sub numele de bacovianism au vorbit toti marii critici. Atmosfera launtrica particulara este, cum spunea Eugen Lovinescu, deprimata de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitat într-un peisagiu de mahala de oras provincial, între cimitir si abator ” atmosfera de plumb ” în care pluteste obsesia mortii si a neantului . Gasim in opera lui George Bacovia (pseudonimul lui George Vasiliu) influente din E. Poe si din simbolismul francez : Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine – prin atmosfera de nevroza, gustul pentru satanic, ideea mortii, cromatica si predilectia pentru muzica. G. Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de sfârsit de lume, al caldurilor toride, în care cadavrele intra în descompunere, al primaverilor iritante si nevrotice (Lacustra, Cuptor, Nervi de primavara, Decembrie). Cadrul este orasul de provincie, cu parcuri solitare, cu fanfare militare, cu cafenele sarace, cuprinse într-o realitate demoralizata . Alaturi de figurile proiectate pe acest fundal : copii si fecioare tuberculoase, o palida muncitoare, poetul insusi, ratacind fara sens, facând gesturi absurde, devin personaje : toamna, somnul, plânsul, golul, frigul, tristetea, umezeala, raceala, nevroza, primavara .
Citește în continuare »

Tânãra generaþie românã se aflã astãzi sub influenþa operei poetice a lui Eminescu.
Se cuvine dar sã ne dãm seama de partea caracteristicã a acestei opere si sã încercãm totdeodatã a fixa individualitatea omului care a personificat în sine cu atâta strãlucire ultima fazã a poeziei române din zilele noastre.

Pe la mijlocul secolului în care trãim, predomnea în limba si literatura românã o tendenþã semieruditã de latinizare, pornitã din o legitimã revendicare nationalã, dar care aducea cu sine pericolul unei înstrãinãri între popor si clasele lui culte. De la 1860 încoace dateazã îndreptatea: ea începe cu Vasile Alecsandri, care stie sã destepte gustul pentru poezia popularã, se continuã si se îndeplineste prin cercetarea si întelegerea conditiilor sub care se dezvoltã limba si scrierea unui popor.

Fiind astfel câstigatã o temelie fireascã, cea dintâi treaptã de înãltare a literaturei nationale, în legãturã strânsã cu toatã aspirarea generaþiei noastre spre cultura occidentalã, trebuia neapãrat sã rãspundã la douã cerinþe: sã arete întâi în cuprinsul ei o parte din cugetãrile si simþirile care agitã deopotrivã toatã inteligenta europeanã în artã, în stiintã, în filozofie; sã aibã, al doilea, în forma ei o limbã adaptatã fãrã silã la exprimarea credincioasã a acestei amplificãri.

Amândouã conditiile le realizeazã poezia lui Eminescu în limitele în care le poate realiza o poezie liricã; de aceea Eminescu face epocã în miscarea noastrã literarã.