Posts Tagged ‘literatura’

Mihai Eminescu (n. 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti, d. 15 iunie 1889, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română, supranumit şi „luceafărul poeziei româneşti”.

Data şi locul naşterii
Într-un registru al membrilor „Junimii” Eminescu însuşi şi-a trecut data naşterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuţi unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. Totuşi, Titu Maiorescu, în lucrarea Eminescu şi poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. D. Giurescu şi preia concluzia acestuia privind data şi locul naşterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, în Botoşani. Această dată rezultă din mai multe surse, printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoşani; în acest dosar data naşterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeaşi lună. Data naşterii este confirmată de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care însă susţine că locul naşterii trebuie considerat satul Ipoteşti. Citește în continuare »

Am uitat sa va spun ca am gasit un nou site cu referate pentru studenti.
OnlineStudent este facut de o echipa de studenti din Regie si Grozavesti si iti propune o sumedenie de jocuri, referate sau burse studentesti.

Chirita in provintie
Vasile Alecsandri

Născut 21 iulie 1821 Bacău Decedat 22 august 1890 Mircesti, judetul Iasi director al teatrului din Iasi impreuna cu C.Negruzzi si M.Kogalniceanu, colaborator la Dacia literara si Foaie stiintifica si literara (Propasirea), redactor si proprietar al Romaniei literare. A luat parte la miscarea revolutionara de la 1848 in Moldova, redactand unul dintre documentele ei programatice (Protestatie in numele Moldovei, a omenirei si a lui Dumnezeu) si a petrecut un an in exil in Franta. Intors in tara ia parte la luptele pentru Unirea Principatelor, se numara printre devotatii lui Al. I.Cuza, fiind numit deputat si ministru in mai multe randuri. Isi sfarseste viata ca ambasador la Paris. Se stinge din viata la data de 22 august 1890 si este inmormantat la Mircesti.
Debuteaza cu nuvela Buchetiera de la Florenta in Dacia literara (1840) Citește în continuare »

“Moara cu noroc” este o capodopera a nuvelisticii romanesti, un moment de referinta in evolutia prozei noastre. Slavici este unul din stralucitii reprezentanti ai realismului obiectiv in litaratura noastra, un precursor al prozei lui Liviu Rebreanu, prin vocatia de a picta mediul social si de a crea tipologii complexe.
Citeste restul referatului aici…

PS: daca mai aveti referate pe tema asta va rog sa-mi trimiteti

Am gasit un motor de cautare referate si il recomand din toata inima.

Astazi am gasit o lucrare foarte bine realizata despre Ganditorul de la Hamangia – mi se pare foarte originala si foarte binevenita in contextul in care profii de la noi ne dau doar teme naspa si lipsite de imaginatie:

Printre cele mai faimoase obiecte preistorice gasite in Romania se numara doua statuete de lut cunoscute sub numele de „Ganditorul de la Hamangia si femeia lui“. La scurt timp de la descoperire, cele doua obiecte au devenit simboluri ale spiritualitatii perene, fiind redate pe numeroase materiale de popularizare si propaganda: timbre, carti postale, vederi, afise, manuale scolare etc. Citește în continuare »

Caracterizarea lui Harap Alb

„Povestea lui Harap-Alb”, cel mai reprezentativ basm al lui Ion Creanga a fost publicat in revista „Convorbiri literare” la 1 august 1877, a fost reprodus de Mihai Eminescu in ziarul „Timpul” in acelasi an. A fost tradus in limba germana si publicat in „Rumanische Revue” in 1886, apoi transpus in italiana, franceza si engleza, incat a capatat repede circulatie europeana.
Conform celor mai cunoscute definitii, tema basmului este lupta dintre bine si rau, cu triumful binelui. Cu alte cuvinte, eroul lupta pentru impunerea unor valori morale si etice: corectitudine, onoare, iubire liber consimtita, etc… Cel care nu respecta codul este pedepsit, dar si iertat alteori , oferindu-i-se sansa reintegrarii.

Sper sa va ajute la teme acest referat despre Harap Alb si Imparatul Rosu…

In gradina

de George Bacovia

Scartaie toamna din crengi ostenite
Pe garduri batrane, pe stresini de lemn,
Si frunzele cad ca un sinistru semn
In linistea gradinii adormite.

O palida fata cu gesturi grabite
Asteapta pe noul amor…
Pe cand, discordant si infiorator,
Scartaie toamna din crengi ostenite.

Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu ; despre manierismul estetic definind atmosfera cunoscuta în istoria literara sub numele de bacovianism au vorbit toti marii critici. Atmosfera launtrica particulara este, cum spunea Eugen Lovinescu, deprimata de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitat într-un peisagiu de mahala de oras provincial, între cimitir si abator ” atmosfera de plumb ” în care pluteste obsesia mortii si a neantului . Gasim in opera lui George Bacovia (pseudonimul lui George Vasiliu) influente din E. Poe si din simbolismul francez : Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine – prin atmosfera de nevroza, gustul pentru satanic, ideea mortii, cromatica si predilectia pentru muzica. G. Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de sfârsit de lume, al caldurilor toride, în care cadavrele intra în descompunere, al primaverilor iritante si nevrotice (Lacustra, Cuptor, Nervi de primavara, Decembrie). Cadrul este orasul de provincie, cu parcuri solitare, cu fanfare militare, cu cafenele sarace, cuprinse într-o realitate demoralizata . Alaturi de figurile proiectate pe acest fundal : copii si fecioare tuberculoase, o palida muncitoare, poetul insusi, ratacind fara sens, facând gesturi absurde, devin personaje : toamna, somnul, plânsul, golul, frigul, tristetea, umezeala, raceala, nevroza, primavara .
Citește în continuare »

Ionel Teodoreanu, autorul romanului “La Medeleni” s-a nascut la Iasi pe 6 ianuarie 1897 si a murit pe 3 februarie 1954.
Ionel Teodoreanu a fost considerat de multi unul dincei mai originali autori. El a avut o memori buna a copilariei, ca si Ion Creanga si de aceea in romanul “La Medeleni” a descris o parte a vietii lui. Pe langa aceasta opera, autorul a mai scris si alte romane precum: “Turnul Milenii”, “Bal Mascat”, “Secretul Anei Florentin” si altele. Prima lui opera literara a fost “Ulita copilariei”, care a fost publicata in anul 1923. Opera “La Medeleni” a fost a doua opera literara a vietii sale, fiind publicata intre anii 1925-1927.
In volumul intai al operei La Medeleni, metaforele sund folosite foarte mult i apar numai cu sublinieri ale vietii.
Citește în continuare »

Studiu critic -de Eugen Todoran

Legendele Luceafărului
Geniul lui Eminescu este văzut ca înalţându-se în lumina Luceafarului. Poezia a retinut cel mai mult atenţia iubitorilor de artă frumoasă. Răsuntetul se explica prin faptul că poezia este o alegorie a nefericirii pământeşti a poetului şi aceasta a fost scrisă cu puţin înainte ca poetul să intre în prima faza a bolii sale mintale.
G.Calinescu consideră că Luceafărul nu avea aşa un mare răsunet fara opera completă a lui Eminescu. El consideră Luceafărul vârful operei eminesciene spre care ne urcăm citind creaţiile mai mici.
Din toate acestea se desprinde o idee centrală confirmată de toţi criticii prin care este considerată că întreaga creaţie eminesciană conţine motivul luceafărului.
Poezia Luceafărul s-a născut în noaptea unei mari dureri din dragostea lui Eminescu pentru Viorica Micle. Acest lucru a fost confirmat de Eminescu lui Maiorescu care la rândul lui a transmis această inforamţie lui I. Al. Brătescu-Voineşti.
Ideia geniului nemuritor este veche în gândirea poetului. Pe măsură ce el intra tot mai mult în conflict cu oamenii vremii el teoretizează distanţarea geniului de societate.
Citește în continuare »

CAPÍTULO 1

En este capítulo se nos presenta a Alonso Quijana como un hombre no excesivamente rico, incluso se podría decir que era más bien pobre.
También se nos da la edad de este peculiar personaje (50 años) y de su peculiar ama de llaves que pasaba de los 40. Este buen hombre tenía era de complexión recia, madrugador y gran aficionado a la caza. Este peculiar personaje era gran amante de las novelas de caballería y tenía como escritor favorito a Feliciano de Silva. Tal fue la obsesión por estos libros de caballería que decidió convertirse en caballero. Para llevar a cabo esta extraña aventura tuvo que coger y limpiar las armas de sus bisabuelos.
Para poder convertirse en un buen caballero necesitaba las siguientes cosas:
-un nombre para él mismo, pues todo caballero que se precie tenía un nombre apropiado para tal faena. Decidió ponerse como nombre Don Quijote de la Mancha, idea que sacó de Amadís de Gaula.
-un nombre para su caballo, al cual puso como nombre Rocinante, ya que el pobre caballo no se encontraba en su mejor momento.
-una mujer a la cual dedicarle todos sus triunfos y glorias, ya que en aquellos tiempos un caballero no podía comportarse como tal si no tenía una dama a la que dedicarle sus triunfos.

Don Quijote de la Mancha – lea más…

Tânãra generaþie românã se aflã astãzi sub influenþa operei poetice a lui Eminescu.
Se cuvine dar sã ne dãm seama de partea caracteristicã a acestei opere si sã încercãm totdeodatã a fixa individualitatea omului care a personificat în sine cu atâta strãlucire ultima fazã a poeziei române din zilele noastre.

Pe la mijlocul secolului în care trãim, predomnea în limba si literatura românã o tendenþã semieruditã de latinizare, pornitã din o legitimã revendicare nationalã, dar care aducea cu sine pericolul unei înstrãinãri între popor si clasele lui culte. De la 1860 încoace dateazã îndreptatea: ea începe cu Vasile Alecsandri, care stie sã destepte gustul pentru poezia popularã, se continuã si se îndeplineste prin cercetarea si întelegerea conditiilor sub care se dezvoltã limba si scrierea unui popor.

Fiind astfel câstigatã o temelie fireascã, cea dintâi treaptã de înãltare a literaturei nationale, în legãturã strânsã cu toatã aspirarea generaþiei noastre spre cultura occidentalã, trebuia neapãrat sã rãspundã la douã cerinþe: sã arete întâi în cuprinsul ei o parte din cugetãrile si simþirile care agitã deopotrivã toatã inteligenta europeanã în artã, în stiintã, în filozofie; sã aibã, al doilea, în forma ei o limbã adaptatã fãrã silã la exprimarea credincioasã a acestei amplificãri.

Amândouã conditiile le realizeazã poezia lui Eminescu în limitele în care le poate realiza o poezie liricã; de aceea Eminescu face epocã în miscarea noastrã literarã.