Arhivă pentru Octombrie, 2007

Mircea Eliade – La tiganci

Stiu ca a incput scoala si ca o ardeti cat puteti pe jocuri dar vreau sa fac o mica paranteza si sa vorbim despre Mircea Eliade.
Mircea Eliade recunostea „încã din adolescentã mi-a plãcut sã scriu nuvele, povestiri si chiar nuvele fantastice”.

Aceastã înclinare spre fabulos se va accentua în urma vastelor sale lecturi si a numeroaselor cãlatorii. El va fi atras mereu de spaþiul românesc si de orasul Bucuresti: „pentru mine Bucurestiul este centrul unei mitologii inepuizabile”. Si în nuvela „La tigãnci” acþiunea se petrece în Bucuresti avîndu-l ca protagonist pe profesorul de muzicã Gavrilescu. Citește în continuare »

Astazi am gasit o lucrare foarte bine realizata despre Ganditorul de la Hamangia – mi se pare foarte originala si foarte binevenita in contextul in care profii de la noi ne dau doar teme naspa si lipsite de imaginatie:

Printre cele mai faimoase obiecte preistorice gasite in Romania se numara doua statuete de lut cunoscute sub numele de „Ganditorul de la Hamangia si femeia lui“. La scurt timp de la descoperire, cele doua obiecte au devenit simboluri ale spiritualitatii perene, fiind redate pe numeroase materiale de popularizare si propaganda: timbre, carti postale, vederi, afise, manuale scolare etc. Citește în continuare »

Haralambie

„Haralambie” este istoria cumplita a unui haiduc ucis chiar de fratele sau, devenit tufecci-basa, sef al garzilor domnesti din vremea lui Constantin Ipsilanti, timpul istoric fiind deci identificabil in jurul anului 1800. Naratorul este un personaj hieratic, calugarul Gherman, coborat din muntele Durau, de la schit, in mijlocul mirenilor. Preluarea functiei de narator (narator-martor) de la comisul Ionita, care promite sa spuna „o poveste si mai strasnica si mai minunata”, amanata pana la sfarsitul cartii, se face printr-un subtil ceremonial al spunerii, aproape fara voie.
Citește în continuare »

La tiganci

Citeam zilele astea Mircea Eliade – La tiganci si chiar am avut de facut un referat la scoala despre asta.
Am dat fuguta la biblioteca si m-am pus cu burta pe carte. In special critica si sper sa iasa ceva de nota 10.
Daca imi place ce va iesi, promit sa il public si aici pe blog.

Intre timp, nu uitati ca puteti sa-mi cereti sfaturi pentru referatele voastre.

Marketing educational

Între om şi mediul înconjurător are loc un neîncetat schimb, astfel ca să se păstreze un bun echilibru. În sistemul social sunt două momente: unul de consum şi altul de producţie care menţine echilibru.

Dacă în comuna primitivă acelaşi individ producea şi consuma, acum există o specializare a producătorilor, adică o diviziune a muncii care a determinat proprietatea privată şi a luat fiinţă schimbul realizat de negustori, adică s-a dezvoltat comerţul.

Activitatea comercială s-a perfecţionat mereu. Comerţul a devenit o verigă importantă în lanţul producţie, repartiţie, consum. Producţia trebuie să se adapteze cerinţelor născute din trebuinţe şi acest lucru se face după parcurgerea fazei schimbului, adică comerţul. Pentru produsul o dată realizat se caută un plasament cât mai favorabil.

Secolul al XX-lea a impus alte relaţii între producţie şi consum. Neadaptarea relaţiilor economice la cerere duce la faliment. Primordialitatea cererii înseamnă satisfacerea ei pe piaţă. De aceea este nevoie de marketing. Prin marketing se depistează cererile nesatisfăcute şi se stimulează cererea, se sprijină cumpărătorii. Citește în continuare »

Referate marketing politic

Sorin Tudor, un guru al marketingului politic, are un nou blog unde trateaza cu sange rece teme de comunicare in sfera politica.
Pentru referate pe tema marketingului politic, cred ca blogul acesta este cea mai buna sursa de documentatie.

Incredibil!!!

Fara sa vreau am dat peste 4 (PATRU!!!) bloguri INCREDIBILE. Las referatele la o parte si va recomand sa cititi din toata inima aceste bloguri rasarite din neant:
Ion Creanga scrie despre prieteniile cu Eminescu 🙂
Ion Luca Caragiale face deja misto de Vanghelie, Becali si Nastase
Mihai Eminescu se iubeste cu Veronica Micle si isi trimit scrisori!!!

Caracterizarea lui Harap Alb

„Povestea lui Harap-Alb”, cel mai reprezentativ basm al lui Ion Creanga a fost publicat in revista „Convorbiri literare” la 1 august 1877, a fost reprodus de Mihai Eminescu in ziarul „Timpul” in acelasi an. A fost tradus in limba germana si publicat in „Rumanische Revue” in 1886, apoi transpus in italiana, franceza si engleza, incat a capatat repede circulatie europeana.
Conform celor mai cunoscute definitii, tema basmului este lupta dintre bine si rau, cu triumful binelui. Cu alte cuvinte, eroul lupta pentru impunerea unor valori morale si etice: corectitudine, onoare, iubire liber consimtita, etc… Cel care nu respecta codul este pedepsit, dar si iertat alteori , oferindu-i-se sansa reintegrarii.

Sper sa va ajute la teme acest referat despre Harap Alb si Imparatul Rosu…

De astazi avem o tema de blog mult mai prietenoasa si mai usor de folosit pe telefonul mobil. Acum e mai usor sa faci scroll, sa derulezi referatele sau sa citesti exact ce te intereseaza!

Tudor Arghezi – Prefata

În poezia „Prefata”, de Tudor Arghezi, apare viziunea omului matur asupra jocului. Tema acestei scrieri este arta poetica, privita printr-o perspectiva ludica, diferita de cea a predecesorilor sai. Formula „Ne-am apucat […] Sa mintim, sa povestim” releva caracterul abstract al actului cultural. Eul liric initiaza o competitie a cantitatii, la care participa întreaga sa familie, ce are ca scop scrierea a cât mai multe poezii. În aceasta parte a operei este reliefat sensul de baza al jocului: lupta pentru ceva („si facuram si-o prinsoare / Cine poate scri mai iute / Stihuri vreo câteva sute”). Odata cu transformarea caracterului creatiei artistice din serios în ludic, întrecerea devine deschisa tuturor („Doi parinti si doi copii”). Faptul ca rasplata învingatorului este „un sfert de mar”, dovedeste un caracter important al jocului: absenta interesului material („Împartind un mar cretesc / Nu cumva ca sa jignesc / Pe tovarasii de coate, / Mâncând sferturile toate”). Sintagma „tovarasii de coate” aduce în atentia cititorului alte proprietati ale jocului: stabilirea unor relatii între participanti si schimbarea locului în ierarhia sociala. Pentru ca stilul neobisnuit si copilaresc al „Prefatei” sa fie înteles corect, eul liric ne propune întoarcerea la copilarie („Esti prea mare. Fa-te mic.”), pentru a renunta la reguli si a ne lasa în voia imaginatiei („Uita regula odata / si, cu cartea dezvatata / Mergi nitel de-a busile”). În acelasi timp, Arghezi întelege dorinta oamenilor de a pastra aparentele si conceptia gresita a adultilor despre joc, conform careia persoanele trecute de vârsta copilariei nu se joaca („Poti închide usile, / De ti-e teama si rusine / Sa te faci de râs ca mine”). Drept concluzie, se poate afirma ca poezia „Prefata” este o „ars poetica”, de tip ludic.

Citeste mai multe despre joc si joaca – Tudor Arghezi – Prefata

In gradina

de George Bacovia

Scartaie toamna din crengi ostenite
Pe garduri batrane, pe stresini de lemn,
Si frunzele cad ca un sinistru semn
In linistea gradinii adormite.

O palida fata cu gesturi grabite
Asteapta pe noul amor…
Pe cand, discordant si infiorator,
Scartaie toamna din crengi ostenite.

Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu ; despre manierismul estetic definind atmosfera cunoscuta în istoria literara sub numele de bacovianism au vorbit toti marii critici. Atmosfera launtrica particulara este, cum spunea Eugen Lovinescu, deprimata de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitat într-un peisagiu de mahala de oras provincial, între cimitir si abator ” atmosfera de plumb ” în care pluteste obsesia mortii si a neantului . Gasim in opera lui George Bacovia (pseudonimul lui George Vasiliu) influente din E. Poe si din simbolismul francez : Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine – prin atmosfera de nevroza, gustul pentru satanic, ideea mortii, cromatica si predilectia pentru muzica. G. Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de sfârsit de lume, al caldurilor toride, în care cadavrele intra în descompunere, al primaverilor iritante si nevrotice (Lacustra, Cuptor, Nervi de primavara, Decembrie). Cadrul este orasul de provincie, cu parcuri solitare, cu fanfare militare, cu cafenele sarace, cuprinse într-o realitate demoralizata . Alaturi de figurile proiectate pe acest fundal : copii si fecioare tuberculoase, o palida muncitoare, poetul insusi, ratacind fara sens, facând gesturi absurde, devin personaje : toamna, somnul, plânsul, golul, frigul, tristetea, umezeala, raceala, nevroza, primavara .
Citește în continuare »